Scris la persoana intai si la timpul prezent acest roman recurge in mare masura la stilul jurnalistic. El se doreste si o reflectie in jurul acestui fenomen uluitor care este suprainformatia din zilele noastre. Pentru ca in mod paradoxal omul suprainformat este si unul paralizat. Din moment ce s-a „informat“ din moment ce s-a imbibat cu stiri politice economice sociale si mondene omul-mlastina nu mai simte nevoia sa actioneze are constiinta impacata si cu sentimentul ca si-a facut datoria de cetatean… se asaza la televizor ca sa vada un film sau o emisiune de divertisment ceea ce-l ajuta sa digere si sa evacueze informatia civica ingurgitata. Cum s-a trecut de la o extrema la alta de la omul paralizat prin cenzura in vremea comunismului la omul paralizat prin exces de informatie in zilele noastre – iata un mecanism pe care numai ironia istoriei stie sa-l produca. Matei Visniec el insusi jurnalist de radio (a lucrat intre 1988 si 1989 la BBC iar din 1990 lucreaza la RFI) incearca sa schiteze intr-un roman-manifest o radiografie a acestor noi forme de spalare a creierului.
