Simteam picaturi mici de sange siroindu-mi din cap de-a lungul gatului si simteam o durere ascutita. Aceste senzatii erau mai puternice decat teama, care se prefacu in furie. Nu prea stiu ce faceam cu mainile, dar il auzii pe John strigandu-mi: "Guzganule! Guzganule!" si mugind ca o vita.
Ajutorul ii sosi curand. Eliza si sora-sa alergasera s-o cheme pe mama lor, care se dusese sus. Doamna Reed intra in timp ce se petreceau toate astea. Camerista ei, domnisoara Abbot, si Bessie o insoteau. Furam despartiti si auzii pe cineva rostind aceste cuvinte:
— Doamne! Ce furie! Sa-1 loveasca pe domnul John!
— A mai vazut vreodata cineva atata patima?
— Luati-o, spuse doamna Reed celor ce o urmau. Duceti-o si inchideti-o in odaia rosie.