Mihai Eminescu

  • Iasmina Nicolaцитирует7 месяцев назад
    altfel atât de corupte de pe vremea aceea
  • Evelina Marianцитирует3 месяца назад
    O, Rodope, zise el îngenunchind la sicriu și plecându-și fața plină de lacrimi la pieptul ei. Cum te iubesc!… De ce-ai murit?… Nu ți-am spus să nu mori… nu te-am rugat… copilă? Vezi tu flacăra lămpii urieșești… vezi tu grădina ce-ncunjură sicriul tău… vezi tu coroanele regilor atârnate de crengile acestor arbori?… O, de le-ai vedea… de-ai putea să deschizi ochii tăi cei mari, să mă privești până ce voi muri lângă tine… căci voi muri-n curând… Rodope! Te urmez în noaptea de unde nu-i reîntoarcere… Cerul cu stelele lui, Nilul cu eternele-i unde… divina Memfis… generații vor plânge… și eu mor… mor, căci ai murit tu, palidul meu copil… copilul meu… al meu…
  • Evelina Marianцитирует3 месяца назад
    El murise cu fruntea plecată pe pieptul ei. Flacăra urieșească mai pâlpâia în aer, de făcea să joace în razele-i roșii, să dispară și reapară fantastic toată lumea subteranei… apoi se stinse, și un întuneric adânc, fără întindere, mut, domni peste sfârșitul unui om.
  • Evelina Marianцитирует3 месяца назад
    Frumos bătrân, zise unul, pare că e un împărat răsărit din povești… Pletele sure cad grele la pământ… capul mare și greu, căci morții sunt grei…
  • Evelina Marianцитирует3 месяца назад
    Numai un brotăcel trezit în iarbă sărea cu piciorușele distinse… “Tlà, Tlà”, țipa el în lună și trezi un țânțar ce adormise pe pielița lui cu: Bzzz! Tlà! Acest duo solitar nu era întrerupt de nimic… numai în urechea mortului suna un greier parecă… El auzea parecă acel greier, dar nu gândea nimic…
  • Evelina Marianцитирует3 месяца назад
    “Cine sunt eu?” fu cea întâi cugetare ce-i veni în minte. Mintea lui era clară, închipuirile erau ca formele concrete, vii și pline de viață… el avea o lume gata în capul lui, de a cărei izvoare nu-și putea da socoteală… Se găsea cuminte… și… memoria, memoria era ceea ce-i lipsea…
  • Evelina Marianцитирует3 месяца назад
    … Era ca un orizont negru și fără de sfârșit… nimic, nimic… numai prezent avea… trecut defel…
  • Evelina Marianцитирует3 месяца назад
    Bătrânul sur se uita uimit la lucrurile ce-l încunjurau… un pas instinctiv îl dusese în această vizunie… el găsise cheia la sine…
  • Evelina Marianцитирует3 месяца назад
    Avea instinctul neconștiu a unui animal, care face tot ce-i de trebuință fără să știe spre ce scop.
  • Evelina Marianцитирует3 месяца назад
    El își tunse barba și părul c-un foarfece ruginit… deschise o ladă seculară și mohorâtă…
fb2epub
Перетащите файлы сюда, не более 5 за один раз